Arhive ‘Furoshiki’ Category

Balta

Moşu Miluţă îşi scoase chinuit bocancii mari din picioarele goale şi se lăsă greoi pe scăueşul cu trei picioare de pe prispă: durerea aceea ascuţită din burtă – la vreo două degete de la stomag, mai în stânga, nu-l mai lăsa de câteva zile, noaptea nici nu putea câteodată să respire. Ce să-i faci, „mătincă“ după […]

Linguriţa de argint*

După ce a avut bunătatea de a citi în The Morning Bell cele câteva rânduri însemnate de mine după istorisirea unui cinstit locuitor din paşnicul orăşel Tubneyhill, un bun amic mi-a trimis o epistolă în care, printre altele, m-a întrebat dacă n-am ştiinţă şi despre alte întâmplări neobişnuite din această parte a lumii, arătându-se astfel […]

Bones

Nu prea îmi place să vorbesc despre mine. Nu de alta, dar nu ştiu prea multe. Câteodată, din bezna care mă înconjoară, răsar imagini pe care nu ştiu dacă le-am mai văzut cândva, ori sunt rodul unei vechi imaginaţii – o rază strălucitoare venind din beznă, o mână înălţându-se cu o minge, o pată galbenă ridicându-se […]

Vizitatorul*

   Thomas Crossline, Esc. era, fără îndoială, un om sobru. O demonstrau nu doar felul în care se îmbrăca şi se purta (desigur, pe măsura micii sale rente viagere care-l ajuta să treacă peste mărunţişurile vieţii cotidiene), dar mai ales totala sa lipsă de simţ al umorului, pe care îl considera nu doar vulgar şi […]

O întâmplare de Sf. Ilie

În fine, se auzi şi cel de-al treilea fluierat al locomotivei şi, odată cu acesta, câteva grăbite grohăituri ale dihăniei de oţel, după care, învăluit în aburi şi fum, cu o smucitură, trenul se puse în mişcare. Prin faţa ochilor jupânului Costache Hotnog defilară încet peronul abia luminat de câteva becuri chioare cocoţate pe stâlpi, […]

La mulţi ani, frumoaso, la mulţi ani, viteazule!

Încă dinainte de a-ţi cuprinde picioruşele într-o mână şi tot restul trupului în alta, spre a te înălţa spre soare şi a mă mândri lumii cu ce odor îi ofer, am ştiut că vei fi frumoasă. Ori viteaz. Nici nu conta, bucuria putea fi mai mare chiar decât temerile pentru chinul mamei! Atunci, când ai […]

7 coline

Nu sunt ieşean. Am respirat prima oară aerul acestei planete la Galaţi, într-un colţ din oraş de unde se vedea Dunărea. Ca mulţi alţii, am venit la Iaşi ca să învăţ (fiindcă cele două facultăţi de acasă cereau prea multă matematică pentru puterile mele!), urmând ca la absolvire să ajung cine ştie pe unde, după […]

Blue blues

M-a sunat cineva să-mi spună că a murit armonistul fostei noastre formaţii de blues. Nu l-am crezut, dar am fost la înmormîntare şi am văzut cum era dus. Avea degete-ghiare şi sub ele – era o chitară de ceară. Norii de aburi ai tinereţii, ascultă, băiete, la mine, norii ca de fum ai vieţii nu […]

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
89254