Indifferentemente

Titlul mi l-a sugerat o melodie dintr-un film al lui John Turturo, despre muzica din Napoli, pe care l-am revăzut recent la televizor (cine este interesat, îl poate vedea — din păcate netradus — aici).

Cântecul vorbeşte despre indiferenţa faţă de cele din jur a femeii părăsite, copleşită de o durere faţă de care nimic nu mai contează. Fireşte, eu nu încerc un asemenea sentiment din aceleaşi motive! Pe mine a ajuns să mă lase indiferent politica practicată pe la noi, şi asta după ce m-a părăsit speranţa unui viitor mai bun. Sigur, pot fi aspru criticat pentru o atare poziţie, dar… hai să medităm niţel. E vară, vremea vacanţelor, a concediilor, a gândurilor hai-hui. În plus, e luna lui Cuptor, iar căldura ne-a moleşit destul cât să nu mai plecăm urechea la ştiri privind diverse manevre politice – e bine să ne vedem şi de-ale noastre puţin. Oricum lumea devenise indiferentă la politică în perioada de după alegerile cu chiuituri din noiembrie, darmite acum, în plin sezon estival…

Bac-ul, câte-o grevă, ravagiile furtunilor, chestia cu moscheea din Bucureşti, vreun accident sau niscai evenimente externe (nu alea din Grecia, altele – eventual, soldate cu morţi), atât ne mai scoate oleacă din toropeală, dacă nu ne-au copleşit ori distracţiile, ori necazurile. Televizorul?! Noroc de Turul Franţei (la etapa de ieri, desfăşurată într-o zonă de care preşedintele Franţei e legat din punct de vedere politic, a fost prezent şi acesta; la recentul Tur al Sibiului, fostul primar al oraşului n-a transmis nici măcar un mesaj pe Facebook…), noroc şi de faptul că a reînceput (la fel de prost!) campionatul, că-n rest ce să vezi?! Filme cu cafteală, cancanuri de mahala prezentate pompos de „vedete” pe mai toate canalele şi, desigur, politică! Aşa, cu coada ochiului, am văzut totuşi că preşedintele e încă activ (mai respinge o propunere, o lege, o… ceva), premierul face prostii în serie (chiar şi în cârje profită de ultima parte din mandat!), DNA depăşeşte constant planul, deci putem fi liniştiţi, suntem vegheaţi şi supravegheaţi de cine trebuie.

Putem chiar dormi, ca în reclama aia de acum câţiva ani despre FNI. Cam tot aşa suntem asiguraţi acum de guvern cu noul Cod fiscal, cu noua lege a salarizării, cu cea mai mare creştere din Europa, cu… Nu mă iau după tot felul de analişti năimiţi, dar am citit dăunăzi un studiu al unui bun finanţist, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, şi m-am răcit pe loc atunci când am văzut, cu argumente, unde pot duce măsurile privind pachetul fiscal şi creşterile salariale iniţiate de Ponta şi ai lui. M-am încălzit straşnic apoi, atunci când m-am gândit ce-ar putea aduce un guvern condus de Predoiu şi ai lui. Iar când mi-am dat seama că de fapt chiar nu avem ce face, m-au apucat frisoanele! Să nu-mi spuneţi că avem (din când în când) la îndemână „arma” votului, că nu vă cred. Eu nu-s dispus să aleg „răul cel mai mic” şi până n-o să apară pe buletine rubrica aia cu „nu sunt de acord cu nici un candidat”, n-o să merg la vot.

Aşa că m-am liniştit: păi dacă tot n-am ce face, de ce să mă consum?! Ce-o fi, o fi, şi cine e de altă părere să fie sănătos! Indifferentemente…

 

One Response to “Indifferentemente”

  • ninu spune:

    Interesanta coproductia „Passione”, lucrata modern, dar cu accente caricaturale cam exagerate pentru intelegerea mea, in conditiile handicapului de a nu prinde esentialul comentariului in limba italiana, pe marginea secventelor derulate, nefiind cunoscatorul acestui idiom.
    Una peste alta, pelicula urmarita nu te lasa „indiferent”, mai ales ca indiferentismul napolitan, dar in alta forma si pe alt plan, bantuie si in ograda noastra.

Leave a Reply

Arhive