Viitorul

Dacă, printr-o minune, m-aş trezi cu viitorul coborând aşa, pe o sfoară, în faţa mea, nu cred 2015-6că l-aş recunoaşte. Şi nu mă refer la viitor în general, la cel mai îndepărtat, ci la unul mititel, un viitor „curând”, să zicem chiar unul care ar dura până la alegeri, la vară!

Noutăţile deja apărute în ceea ce-l priveşte nu sunt încurajatoare, dar sunt suficiente pentru a-l înconjura de nori capabili să ne răstoarne în cap necazuri: factura la energie va fi mai mică, dar cota obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile a crescut, ducând la mărirea costului Mwh de la 35 la 43 lei, deci sunt posibile surprize; preţul carburanţilor a tot scăzut, aşa că e de presupus reluarea tendinţei crescătoare; sistemul bail-in, adoptat recent de Parlamentul European şi miniştrii de Finanţe din ţările membre, devine lege de la 1 ianuarie 2016 (astfel că, în caz de dificultăţi la o bancă, vor suferi toţi cei care au conturi acolo) etc. E drept că vor fi unele taxe mai mici, dar efectul „la raft” o să fie minuscul. Ba, se prevede o reducere a veniturilor statului cu vreo 2 miliarde de euro — ceea ce, chiar dacă 2015 s-a încheiat cu excedent bugetar, nu va fi uşor de asimilat şi tot noi vom plăti.

Una peste alta, depindem de hotărârile UE, ca şi de abilitatea guvernului tehnocrat de a se strecura printre cerinţele politicului autohton (asta, dacă îl prezumăm de bună-credinţă; dacă nu… va fi şi mai rău!). În plus, experţii internaţionali dau ca sigur începutul unei noi crize economice mondiale pentru 2016. De efectele terorismului/antiterorismului nici nu mai aduc vorba…
De ce se decide la Bruxelless, am învăţat să-mi fie teamă, fiindcă multe măsuri nu ni se potrivesc, iar trimişii noştri acolo nu ştiu să ne apere. Uite o chestie măruntă, cum e legea împotriva fumatului în spaţii publice: s-a votat, dar nu se cunosc bine efectele economice. Se ştie că, în urma aplicării acesteia, afacerile din turism au scăzut cu 30 la sută în Grecia, cu 70 la sută (!) în Bulgaria, că în Anglia s-au închis vreo 5.000 de pub-uri etc. Cum la noi legea e mai drăcoasă ca-n Germania (nici nu mă mir!), s-ar putea să ne coste cam mult. Sigur, veţi putea spune, nimic nu-i prea scump când vorbim de sănătatea oamenilor. Aşa e, doar că cei care se ocupă de asta nu par să fi auzit aşa ceva. La fel ca şi dl Cioloş, ei au pe cap altele — în primul rând, să se acopere cât mai bine, că nici nu ştii când îţi bate DNA la uşă!
Şi măcar de le-ar bate, dar şi acolo-s luaţi pe „alese”. Doar la sărăcie stăm bine: primii în Europa, cu peste 25 la sută din populaţie. Dar cu „risc de sărăcie” sunt 8,5 milioane de români — cam o jumătate din populaţie. Păi, pe ăştia îi doare că nu se fumează în hoteluri?! Pe ei îi doare că nici să fumeze nu mai pot, că… las-o păcatelor de sănătate, dar i-ar costa ţigările cât veniturile pe-o lună! Priveam într-o seară la televizor un parlamentar care acroşa guvernul pentru că nu vrea să dea încă un fleac, o sută de lei, celor cu salariul minim. Cred şi eu, pentru el o sută de lei e „fleacul” pe care-l lasă băiatului care i-a făcut plinul la maşină, dar pentru un român din doi, o sută de lei e diferenţa dintre sărăcie şi mizerie…

Asta e, vârtelniţa lumii se roteşte parcă tot mai repede, nu te poţi opune. Dar mie, viitorul îmi apare cam neclar, chiar cel puţin îndepărtat. Dacă, prin minune, mi s-ar coborî aşa, pe o sfoară, drept în faţă, nu l-aş recunoaşte, fiindcă n-ar fi deloc aşa cum mi-ar plăcea să mi-l închipui.

 Citeşte şi „Fiii timpului”

 

Leave a Reply

Arhive