Pro*

Trăim într-o lume „pro”. Avem pro-tv, pro-democraţia, pro-sport, pro-FM, pro-nutrition, pro-familia, pro-cinema, pro-agricultura, pro-infrastructura, pro-vita, pro-pace, avem iPad-pro, joburi-pro, pro-etc.gand

Oricum ai da-o, în ziua de azi nu faci nimic dacă nu eşti „pro”. Ce înseamnă asta? Simplu: lingvistic vorbind, înseamnă că trebuie să fim întru totul de acord cu tot ce nu-i „contra” (mai-binelui-ţării, mai-binelui-propriu, mai-binelui naturii, mai-binelui sănătăţii), precum şi cu cei care activează pe această linie (suntem pro-guvernamentali, pro-americani, pro-NATO, pro-UE), deci îi sprijinim şi votăm în favoarea lor de câte ori ni se cere.
Dar mai este o linie de sensuri pentru care trebuie să fim „pro”: cel aşa-zis informal, care se referă la capacitatea profesională a cuiva. Vă mai amintiţi cazul lui Mirel Rădoi, cel care a trebuit să plece de la Steaua fiindcă nu avea licenţa pro? Asta e! Nu eşti pro, adică profesionist, eşti terminat. Cel mai bun exemplu la îndemână ar fi guvernul, unde toţi sunt acum tehnocraţi, adică specialişti, deci „pro”. Cum să nu fii cu ei, să-i sprijini, să-i susţii, să-i suporţi (ca să nu fiu înţeles greşit: am vrut să spun „să le acorzi suport”, sau aşa ceva).
La prima vedere, lucrurile par simple, dar unii mai fac greşeli. Trebuie clar specificat (s-ar putea introduce asta şi în programa – pardon, curricula – şcolară, că permanent e în lucru una mai bună), că nu tot ce începe cu „pro” este de bine, favorabil şi demn de urmat. Nu poţi spune, bunăoară, că „preşedintele a procreat guvernul tehnocrat”, fiindcă s-ar putea interpreta; mai bine spui, simplu, că „l-a creat”! Şi întăresc ideea că trebuie avut grijă, chiar şi atunci când, cu cele mai onorabile intenţii, folosim cuvinte banale care încep cu „pro” (nu pot uita păţania unuia care, spunând proţap într-o împrejurare nepotrivită, a fost confundat cu susţinătorii fostului preşedinte Constantinescu şi, drept urmare, a fost rupt în bătaie de oponenţi ai acestuia!).
Mare atenţie mai ales la cuvinte ca promptitudine (se pot simţi atinşi funcţionarii publici), productivitate (ar sări toţi bugetarii), profit (se pot sesiza cei de stânga), proprietate (se pot supăra cei de dreapta), prostie (se pot simţi vizaţi parlamentarii), promovare, protecţie (nici nu mai spun!), provizii (am jigni pensionarii), promisiune (atac direct la procesul electoral!), probitate (nu-i voie să faci aluzii la judecători!), promoţie (sar cumpărătorii, deşi te-ai putea referi la absolvenţi!), proximitate (cuvânt greu de înţeles pentru poliţişti), provenienţă (las’ să descopere DNA ce şi cum!), probabil (nu-l înghit meteorologii) şi exemplele curg… În schimb, poţi spune fără grija că ai deranja pe careva cuvinte ca promenadă, promontoriu, prostată, proctologie, prozaic, produs (inclusiv „intern brut”), profesor, probleme, proces, profund, proiect şi chiar progres, fiindcă nu vei deranja pe nimeni.
Dacă stau să mă gândesc oleacă, îmi dau seama că aceste sumare însemnări pot fi dezvoltate şi structurate mult mai bine, cu exemple la îndemâna fiecăruia şi pentru multe cuvinte – de evitat ori de folosit fără nici o teamă de urmări. Chiar am câteva idei care mi se par interesante. Uite, îmi vine chiar acum în minte cuvântul procrastinare, care exprimă o stare ce-ar putea interesa pe foarte mulţi dintre cei aflaţi la conducerea acestei ţări. E un neologism de care, poate, unii nici n-au auzit, şi care se referă la comportamentul caracterizat prin amânarea treburilor pentru mai târziu. A pregeta. Adică amânare, tărăgănare, tergiversare. Să laşi pe mâine ceea ce poţi face azi. Nu sună cunoscut? Cică ajunsă la un anumit grad, procrastinarea împiedică desfăşurarea normală a treburilor. O fi. O să mă mai gândesc şi poate că zilele viitoare o să revin. 

Da’ nu cred. De ce-aş face-o? Adică de ce să muncesc „pro” şi să câştig prost?!

Pro* 100.00% voturi 5 stele

One Response to “Pro*”

  • ninu spune:

    Viata moderna, cu latura ei mondena in special, a largit si a extins paleta de optiuni „pro”. La moda avem, in lumea buna a vipurilor din sport, politica, afaceri si chiar din inchisori, o tendinta bine conturata spre stilul amoros… multilateral, justificand un nou termen pro: promiscuitate.
    Dupa ce se vor epuiza efectele acestor „binefaceri”, vom trece negresit la pro/speritate si pro/pasire.
    Mentionez: Pledoaria nu e pro…domo.

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
72291