24 ianuarie

Iaşul (nu „Iaşiul”, cum scrie presa bucureşteană!) este gazda ospitalieră a mai-marilor ţării de două ori pe an: la 24 ianuarie şi la 14 octombrie.

cvAdică de Ziua Unirii şi de Sf. Parascheva. În aceste zile, fie ploaie, fie ger şi zăpadă, preşedinţii, premierii, şefii de partide, miniştrii şi toţi ţuţerii lor se îngrămădesc în urbea ce se oglindeşte în firavul Bahlui pentru a oferi ţării porţia de patriotism aşteptată, iar moldovenilor – porţia de promisiuni necesară în vederea următoarelor alegeri.
Şi nea Nicu mai trecea pe aici, cam din aceleaşi motive, dar numai în ianuarie – pe el, pelerinajul la sfântă nu-l interesa, că avea alegerile asigurate. Gazdele pregăteau cu înfrigurare o expoziţie cu realizări, planşe cu proiecte, scuturau ţoalele din Casa de oaspeţi şi tremurau apoi să iasă totul bine, să nu fie careva mazilit. Venea ăla, se uita, dădea din cap, mai ridica mâna să indice unde să se facă blocuri, unde o fabrică, apoi molfăia o cuvântare „istorică“. Mulţimea adusă cu trei ore înainte răcnea la comandă, agita „materialele”, apoi cei desemnaţi şi echipaţi corespunzător executau o horă şi gata: după ce predau steagurile şi lozincile în regulă, să fie bune şi pentru următoarea vizită, oamenii plecau înapoi, în blocurile reci înghesuite între cele şapte faimoase dealuri.
Din ’90, lucrurile s-au mai schimbat. Alte feţe au luminat sărbătoarea, conform rezultatelor votului popular. A venit întâi nea Nelu, cu zâmbetul lui fix: ţopăia fericit pe bulevardul Ştefan cel Mare în drum spre atât de familiara siluetă a Comitetului Judeţean de… pardon, spre Prefectură, stătea părinteşte de vorbă cu şefimea (pe majoritatea îi ştia bine, de când conducea şedinţele activului de partid), se înflăcăra niţel în Piaţa Unirii, apoi se prindea în horă. Mulţimea de gură-cască zâmbea înduioşată la vederea fostului prim-secretar, aplauda încurajator, câteva babe se înghesuiau să-l pupe, în horă intra cine voia şi gata. După câteva minute tramvaiele începeau să circule şi doar bizarul ăla îmbrăcat în costum naţional mai rămânea să privească statuia monumentală.
De la înălţimea lui, Cuza Vodă i-a privit, la rând, şi pe Constantinescu, cel care încerca să pară cât mai demn în hora ad-hoc, şi pe Văcăroiu cel cu faţa ca după un chef zdravăm, şi pe Stolojan cel-veşnic-scrâşnitor, şi pe ăla cu privirea derutantă, Ciorbea, şi pe Boc, ăla cu ochii îndreptaţi mereu spre şef, şi pe Antonescu cel bun de gură, şi pe onorabilul Tăriceanu, şi pe veselul (de te întrebai mereu care-o fi motivul!) Băsescu, şi pe Ponta cel curajos până la o adică, şi pe… Dar cine n-a fost?! Pe toţi i-a privit domnul Cuza şi faţa i-a rămas împietrită. Că dacă ar fi bănuit ce se va-ntâmpla pe malurile Bahluiului, ce vor face urmaşii ciocoilor în care s-a-ncrezut, poate nici nu s-ar mai fi urcat pe soclu…

Cică azi vin şi alde Iohannis cu Cioloş. Piaţa a fost spălată, hotelul Traian e renovat, statuia a fost curăţată de urmele porumbeilor, totul e pregătit. Partizanii politici au fost avertizaţi să fie prezenţi şi pregătiţi să urle pro sau contra, după caz. Orchestra e gata de treabă, televiziunile şi-au ocupat poziţiile, poliţiştii îşi cunosc sarcina de a opri tramvaiele, oamenii de rând ştiu că trebuie să evite zona pentru a ajunge unde au treburi. Circul e gata, biletele s-au vândut, spectacolul stă să înceapă.
Cei prezenţi vor afla că Moldova e în atenţia conducătorilor, că autostrada se va face, că spitalul ăla mare va primi undă verde, că noi investiţii sunt în pregătire, că la alegerile din vară sunt aşteptaţi să voteze adevărata schimbare, că democraţia… Deşi vizibil incomodaţi, stingheri, cei doi vor efectua şi hora obligatorie – ce să facă, dacă e în fişa postului! Apoi şefii vor pleca val-vârtej spre Focşani, că o dată pe an şi ăla e important.

În urmă, impasibil, oraşul îşi vede mohorât de-ale lui. Pa, Iaşi, ne mai vedem pe 14 octombrie!

 

24 ianuarie 100.00% voturi 5 stele

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
89264