Nişte mânjiţi

Câţiva amici mă tot întreabă de la o vreme de ce nu mai scriu pe acest blog. Răspunsul nu e greu de dat: nu mai scriu, pentru că mi-e lehamite de ce se-ntâmplă în jur.

Deci, cam de după „cazul Colectiv”. Când o întâmplare nefericită a fost folosită de ăia care aranjează tot ce se întâmplă pe la noi, scoţând fraierii în stradă pentru a îndrepta lucrurile în direcţia convenabilă lor. O cam rărisem eu încă de la alegerile din 2015, dar acum chiar nu mai merită să pun la suflet atâtea mizerii! A-mi tot spune părerea n-ar face decât să alimenteze această stare, să mă încoloneze în şirul nesârşit care participă la spectacol. Ignoranţi care înghit pe nemestecate veştile zilnice regurgitate seara, la televizor, de tipi plini de interese. Mărunţite selectiv şi metodic pe tocatorul pus la îndemână de „cine trebuie”, ele ajung hrană (şi îndemn la acţiune) pentru românul care priveşte la un canal sau altul. Cine n-are încredere în televizor, n-are decât să aleagă alt format media (presă scrisă, internet, radio etc) — oricum, tot acolo ajunge.
Aşa că îmi văd liniştit de-ale mele şi nu mă prea interesez de mersul general, pentru că oricum nu-l pot influenţa (gogoaşa aia cum că fiecare vot contează mă lasă rece, atât timp cât n-am pe cine vota). Încerc să mă feresc cât pot de influenţele nefericite ale sistemului şi să-i satisfac cerinţele — taxe de tot felul, dobânzi, impozite, birocraţie etc — ca să mă lase în pace. Dar sistemul mai vrea ceva: să votez.

Înainte de ’90, n-am votat niciodată. După, am votat o singură dată: CDR, în 1996. Mi-a ajuns! M-am dus la urne cu toată încrederea şi am ajuns repede să regret, aşa că am revenit la atitudinea dinainte — dacă nu am cu adevărat pe cine alege, de ce să aleg? Ca să trimit în funcţii înalte tot felul de mânjiţi?!
Pentru că asta se dovedesc a fi, cu toţii. Aşa dezlegată la ochi cum e ea, Justiţia tot mai scoate din coşul cu raci câte unul şi, constaţi imediat, ăla trage după el pe alţii, şi ăia pe alţii, şi tot aşa, că dacă şi-ar pune cineva mintea cu ei, ar rămâne comunele, oraşele, judeţele şi ţara fără conducere! Or, asta nu se poate, că doar şi procurorii sunt oameni de pe la noi (însăşi Codruţa o demonstrează), şi ei au păcate care le pun lacăt la gură şi piciorul pe frână… Se spune că generalizarea e un păcat: că nu sunt toţi la fel de imbecili sau de mânjiţi cu zoaiele puterii. Nu cred. Pe cei care au ajuns la putere curaţi (deşi e greu de crezut!) şi pretind că au rămas aşa, nu-i cred. Tot au făcut compromisuri: poate că n-au luat bani, dar au închis ochii când luau alţii, ori măcar au votat cum li s-a spus, nu cum ştiau ei că-i bine, sau cum credeau ăia care i-au trimis acolo. Astfel că toţi sunt nişte mânjiţi care molfăie din aceeaşi troacă bogată şi care nu merită votul nostru. Deştepţi, fireşte, dar nu şi inteligenţi.
Acum, iar vine vremea marii vânzoleli pentru demnităţi. Trag cu ochiul şi constat că mulţi dintre cei care au demonstrat deja ce poame sunt vor să fie aleşi din nou. Mai sunt şi unii care n-au fost, dar vor să fie. Deja sunt „unşi” de adversari cu tot felul de mizerii (poate că n-au dreptate, dar dacă au?! Mai degrabă au…). Peste toţi, tronează preşedintele, el însuşi târând prin justiţie nişte chestii pe care un om normal nu le-ar avea. Și mai este unul: faimosul domn Cioloş, care pozează în fată (politică) mare şi-şi lasă galeş genele-n jos când îl curtează liberalii. Dar toţi ştiu că adevăratul peţitor e minoritarul ăla (etnic şi religios) care l-a mai dus o dată la altarul puterii şi care i-a pregătit demult hainele lui Boc, cu eticheta „guvernul meu”.

… Prin cele de mai sus, am vrut doar să explic de ce nu mai scriu comentarii politice. Nu-i nici o pagubă; în fond, cei care vor să voteze găsesc prin alte părţi destule păreri numai bune de a fi preluate!

 

Nişte mânjiţi 100.00% voturi 5 stele

2 Responses to “Nişte mânjiţi”

  • ninu spune:

    …Desi, aparent, nimic nou sub soare in ce priveste opinia despre calitatea indoielnica a multor candidati, aspiranti la un loc in Parlament (acestia avand nevoie de votul alegatorului), precum si despre reticenta justificata a electoratului de a se mai prezenta la urne in ziua apropiatului scrutin, e totusi bine cand cineva se gandeste sa-i mai spele pe „manjitii” de azi, de ieri si totdeauna.
    Nu!, nu este de prisos cate un remember.
    Revenirea, dupa o lunga absenta a titularului, dovedeste utilitatea demersului sau.

  • silvius buimistru spune:

    Domnule Päĺäduțä,
    Dvs. ați creat multe generații de gazetari (aşa vä plăcea sä spuneți), printre care şi eu, am scris ulterior in Austria şi Germania şi am scos şi cärți īn Romånia, pe principiul lui Caragiale, „pentru un romån care ştie să citească, cel mai greu lucru este sä nu scrie”. Ce repede au trecut acele vremuri, cīnd stäteam pīnä dupä miezul nopții sä scoatem EVENIMENTUL de prīnz, a doua zi… Eu am mers īntotdeauna la vot şi am votat doar pe cei pe care-i cunosc. Spuneți şi la alții, ca sunteți un „lider de opinie” şi un bun cetäțean. Nu sīnt eu īn mäsurä sä vä dau sfaturi, dar o sä vedeți ce bine o sä vă simțiți, şi toți cei care vă cunosc vă urmează. Vă doresc ce-mi doresc şi mie,…nu poate fi decît de bine…
    Silvius Buimistru

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
89273