Antonescu

Nu mă uit decât foarte rar la Antena 3, principalul motiv fiind slaba calitate a multora dintre cei de acolo. Dincolo de tonul sentențios partizan, de suficiența cu care se laudă ori de scălâbăielile lui Mircea Badea (admirativ privit de însuși gazda „celui mai urmărit talk show din România”, care se distrează chițcăind de satisfacție), nu rămâne mare lucru.

Recunosc însă că nici la alte televiziuni nu mă prea uit, iar motivele sunt cam tot alea: de la vocile agresive ale moderatoarelor la serialele nesărate, de la știrile cantonate în domenii clar stabilite la inepțiile afișate ostentativ – toate mă fac să caut rarele documentare inedite, câte un film bun (rare și alea!) ori o transmisie sportivă (la care tai sonorul, exasperat de comentariile stupide). Dar ieri, când am aflat că A3 va transmite „interviul anului” cu Crin Antonescu, am ținut să-l văd și eu. Și n-am regretat.crin
N-am regretat, fiindcă personajul mi-a întărit părerea că nu merită atenție, că acest moment poate marca despărțirea de viața publică în care dormea de 24 de ani, fără nici un alt merit real. Placid, respirând ca unul prea bine hrănit și care stă prea mult, Crin Antonescu mi-a arătat că este același panglicar argutic pe care-l știam.
Neîndoielnic, omul manifestă talent în mânuirea vorbelor – poate cel mai mare dintre cei care se perindă prin fața noastră sub eticheta „clasă politică“, prin asta devenind și pernicios. Cu o remarcabilă ușurință, el izbutește să aleagă vorbele meșteșugit, ocolind prin nuanțe abile răspunsurile fruste, evitând cu dibăcie amănuntele supărătoare, evidențiind detaliile care-i convin și așezându-și convenabil discursul specios în lumina care-l favorizează. Clamează din consuetudine adevăruri vechi, aflate aparent „între trunchi și coajă”, ignorând comod trunchiul putred și gata să cadă. Deși culpabil și clar dovedit ca vinovat de inconsecvență, apatie și chiar apostazie, el pune „retragerea” din politică pe seama altora, înșiră argumente aparent valide pentru distrugerea USL și mai ales a PNL (din care partea ruptă a ajuns, iată, la guvernare), se sustrage cu iscusință din fața întrebărilor directe și, dând vina pe alții, face subtile acrobații verbale, menite să distragă atenția privitorilor. Venită la destul timp după petrecerea faptelor, discuția nu mai poate oferi explicații pentru multe chestiuni importante. Profitând de inexplicabila bunăvoință a reporterului, el nu spune nici măcar de ce s-a cărat la Bruxelless de atâta timp, fără să lase liber locul din parlament. Aș fi vrut să aflu, de pildă, dacă în tot acest interval a primit indemnizația consistentă aferentă (că despre cea luată înainte, când arghirofilul abia dacă dădea pe la Parlament, m-am lămurit!).
Mare om politic domnu’ Crin! Vizavi de un PNL în derută, care strigă prin vocea unei „foste” că-l așteaptă tot pe dumnealui la conducere, el zice sibilinic că partidul trebuie să-și afle din nou direcția și atunci va găsi și conducătorul; dar nu explică ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi nășit alianța cu PDL, trecerea la Popularii Europeni, aducerea lui Iohannis etc – nu, asta ar fi istorie contrafactuală.

Locvace, Crin Antonescu grăiește ritos și ar ține-o așa cine știe cât timp. El nu-i ca apa uitată deschisă la baie până-ți bat în ușă vecinii exasperați; el este plin de nerv, este inventiv și are harul de a-și ține treaz auditoriul. Dar când termină, nu rămâne nimic, totul se scurge ca apa la canal. Iar în urmă, rămân câțiva necăjiți din PNL să dea cu cârpa și să se decidă cu ce să acopere pata de umezeală rămasă. Că domnu Antonescu se duce să se culce, ca de obicei.

Antonescu 100.00% voturi 5 stele

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
72284