Huoooooo!!

Lucrul în presă m-a învățat să nu judec situațiile după preferințe personale, ci după reguli generate de principii obiective. Cu alte cuvinte, am încercat – asemeni stagiritului – să fiu de partea adevărului, chiar și atunci când apropierea de „Platon” mi-ar fi putut aduce beneficii.

Cam așa interpretez și acum ce se întâmplă în jur (chiar dacă, de data asta, părerea mea nu mai influențează pe nimeni). Eliberat de asemenea griji, pot constata lesne că demonstrațiile uriașe care au loc acum nu servesc decât câtorva oameni si câtorva interese, chiar dacă se prezintă (și participanții chiar cred!) a fi altceva. Altfel n-ar avea logică să se întâmple acum, când guvernul Grindeanu a făcut exact ce a făcut și guvernul Cioloș anul trecut, fără ca atunci cineva să se agite în vreun fel!
Înseamnă că atunci gestul servea unora, iar repetarea lui nu le mai servește acelorași? Da! Cine sunt respectivii? Păi cine a fost la butoane în ambele situații? Doar președintele și cei care-l sprijină. Veți spune poate că liberalii au pierdut alegerile. Și?! A spus dl Johannis că renunță la „guvernul lui” ori la războiul total cu PSD? Dimpotrivă. Bașca faptul că, iată, crearea acestui bizar USR își dovedește acum valoarea.
Dacă oamenii din piețe ar sta nițel să mediteze doar asupra acestui lucru, poate că lozincile lor ar avea și alte idei, iar marșurile lor – și alte direcții. Dar nu-i posibil, fiindcă partizanii nu-și schimbă preferințele! Așa cum nici aderenții PSD nu înțeleg, de exemplu, că dezincriminarea elaborării de acte normative este o prevedere tembelă; nici ei nu-s dispuși să accepte erorile săvârșite de acest guvern, bâlbâielile crunte și prostiile curate, faptul că Dragnea nu-i om de stat ci, la fel ca și restul șefilor de partide de azi, un biet Wannabe
Despărțiți iremediabil după criterii absurde, românii nici nu văd că le fug soluțiile de sub picioare, că țara se rupe sub ei. 
Ca două turme, stau cu  încordare față-n față, pufnind amarnic și scurmând pământul cu copita. Încleștarea capătă dimensiuni gigantice și se poate finaliza cu un dezastru, fiindcă pe de lături se-nvârt fiare ce așteaptă mârâind să se-nfrupte din hoituri și chiar din leșul țării. O discuție rațională n-ar mai  fi posibilă, pentru că președintele, singurul obligat s-o provoace, are alte interese. Veritas odium paret...

Într-o țară în care zilnic ni se arată tabloul dezastrului economic produs de ultimii 27 de ani, aceste zile de frământări adaugă daune uriașe, dar nimeni nu vorbește despre ele. Cum nu se aduc în discuție pagubele produse de manevrele intolerabile, din ziua alegerilor și până azi, ale dlui Johannis. Dar pe manifestanți nu-i interesează, majoritatea sunt tineri și nu-și pun problema zilei de mâine. O generație pentru care părinții și (mai ales!) bunicii sunt doar inutile rămășițe ale comunismului, pentru care școala e pierdere de timp, iar idealul înseamnă un telefon șmecher si un trai de fițe. Unii sunt plătiți bine de firme străine, alții trăiesc din mici expediente, pentru mulți viitorul încă nu are granițe. Încă… Avem, în fine, un guvern cu un program economic precis, dar nimeni nu a vrut să-i discute argumentat articulațiile, așa-zisa opoziție nefăcând decât să-i pândească eșecul, de parcă ar reprezenta altă țară ori alte interese. O opoziție care s-ar bucura să nu poată fi crescute salariile și pensiile. O opoziție sprijinită orbește de cei care ies seara pe străzi, gata să se lupte cu cei rămași în case, să le smulgă puținul bine gata promis și să-l dea la schimb cu cel de pe gard!
Zeci de mii de oameni, poate și mai mulți, clamează că apără lupta anticorupție, chiar dacă această marotă impusă dinafară a ajuns să ne reprezinte, ca un veritabil simbol de țară. Se scandează în favoarea DNA, fără să se aducă în discuție și prea-numeroasele erori ale procurorilor, prea-evidentele lor acțiuni cu destinație politică precisă (care fac însă credibile scandările „hoții” din aceste zile). Faimoasa Codruța a devenit un epitom vernacular al curajului (?!) și probității, uitându-se că asupra ei planează îndoieli care, în mod normal, nu doar că ar impune înlocuirea urgentă, dar și cercetări mai atente. Însuși Herr Klaus are de explicat niște chestii care îi pun în discuție postura politică, dar… Un străvechi proverb evreiesc zice că „un adevăr spus pe jumătate e întotdeauna o minciună“; acum, unii împroașcă strada cu cioturi de adevăr, pretinzând că vor să scape de minciună!
Dar chiar și așa, observ că puțini îndrăznesc să ceară căderea guvernului. Asta, nu din cauză de calcule ori din simț politic (n-ar fi cazul!). Pur și simplu, cei din „spate” (ăia care conduc mulțimea la manifestații, dar nu îndrăznesc să se afișeze ca atare și să ceară autorizațiile obligatorii, tocmai pentru a da chestiunii aparența revoltei spontane a maselor populare…), ei bine, cei din „spate” știu că nu pot să pună în locul discutabilului cabinet Grindeanu decât figuri șterse și vorbe goale, de genul Cioloș & Co. Dar zavera le face bine, deci zaveră să fie!

Se spune în aceste zile că România seamănă cu cea a revoltelor din ’90. Personal, când mă gândesc la acele zile, îmi amintesc o mulțime imensă adunată în fața unei clădiri guvernamentale și un ins aflat undeva, la un balcon. „Fac apel la rațiune!”, striga el, iar mulțimea răspundea entuziasmată: Huooooooo!!! Acum nici măcar nu se face un astfel de apel. Deși mulțimea e cam tot aia. Ca și rezultatele posibile, dorite cu aceeași ardoare. 
Nu mă credeți? Bine, pa!

Huoooooo!! 100.00% voturi 5 stele

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
89269