Ai umor?

Mi-am pierdut câteva ore bune aseară, urmărind o emisiune bizar intitulată… iUmor.iumor

În mod sigur, nu sunt la curent cu subtilitățile actuale ale limbii vorbite în țara noastră, ori măcar în lumea televiziunii, dovadă — faptul că mi-am pierdut destul timp gândindu-mă de ce s-o fi folosit o asemenea formulă pe jumate englezească, în loc de neaoșul „ai umor”, urmat neapărat și de semnul întrebării, pentru a sublinia provocarea de a concura spre a dovedi această aleasă calitate. Fiindcă despre un concurs era vorba. Dar părerea mea este că nu s-a urmărit descoperirea vreunui miez umoristic, ci doar a câtorva sâmburi ce pot fi scuipați fără regrete!

Întâmplarea a făcut să fi urmărit taman finala concursului, dar nu regret că n-am văzut și fazele preliminare, dacă or fi fost (și cred c-au fost!) la fel de pline de tembelisme, de vulgarități și obscenități pe care televiziunea respectivă s-a străduit îndelung să le acopere de beep-uri — nu de dragul nostru, evident, ci de teama amenzilor. Că dacă s-ar fi gândit vreo clipă la privitori (nu cei din sală, ei știau ce-i așteaptă și s-au bucurat pe măsură, ci la mulți dintre cei de acasă), atunci ar fi găsit și o altă componență a juriului!

Poate ar trebui să le dedic vreo câteva rânduri, dar realitatea este că nu merită ori, cum ar spune majoritatea admiratorilor atinși de iletrism ai respectivei emisiuni, „nu se merită“. În privința limbajului folosit, cei doi bărbați din echipa pusă acolo pentru a cântări evoluțiile concurenților s-au comportat deseori mai discutabil decât cei suiți pe scenă pentru a spune bancuri proaste sub deviza „stand up”. Unul, care aspiră probabil la titlul de mare comic modern al României, este intens cultivat de către Antena 1 pentru producții la fel de „umoristice”, dar care fac audiență, deci bani (ca atare, n-are decât să se strâmbe, să înjure, să se hlizească, să jignească, să urle, că doar e artist, ce puii lui!!). Celălalt e „polițistul rău” din juriu: un recent condamnat pentru deținere și trafic de droguri, autor și vorbitor de rap ce nu poate fi difuzat înainte de miezul nopții, un tip arțăgos și mizantrop (poate doar de formă), numai bun de exemplu pentru puștimea care aspiră la glorie și bani… De remarcat doar faptul că în locul numelui, acesta utilizează un nickname — Cheloo, care tradus după aceleasi reguli ca la iUmor, ar da un banal Chelu vernacular. Mă rog… Şi mai era o cântăreață, Delia: talentată în meseria ei și desigur, bine plătită, pentru a accepta să-și piardă timpul între cei doi, ori între alții, că nu e singurul concurs la care tronează ca drept-măsurător de talente.

Ei, și ajungem la concurenți și la concurs. De la început, o precizare. Rătăcit printre ei se afla un franțuz (dacă am înțeles bine) care a fost cu adevărat altceva — un profesionist al magiei și umorului bine dozat, subtil și inventiv, adică o mare încântare. Lăudat de jurați și îndelung aplaudat, omul a trebuit să se încline în final în fața opțiunii masive a telespectatorilor care, la telefon (bani tre’ să iasă din orice, altfel nu e „șou”!), au votat pentru altcineva — o tipă care promova ceea ce prin alte părți se poate numi bullying, adică un comportament caracterizat prin luarea în derâdere a oricui; chiar dacă respectiva a ales o variantă mai „soft” și nu una manifest ostilă pentru a face glume proaste pe seama multora din așa-zisul showbiz,  unele momente evidențiau clar “sărirea calului” ori lipsa acelui bun-simț care trebuia achiziționat în primii ani de viață (nici într-un caz nu este de acceptat luarea în râs a unor carențe fizice ale cuiva!). Dar sarcasmul și insolența au plăcut hipsterilor din juriu, din sală și, desigur, de acasă, așa că tinerica respectivă a câștigat concursul și, pentru cine are de gând s-o urmărească, va fi o prezență destul de activă la Antena 1.

Dintre ceilalți finaliști ar mai fi de povestit despre un bătrânel care a recitat, poticnit și inexact, câteva poezii de Ion Pribeagu. Şi notez aici un detaliu semnificativ pentru calitatea celor puși să-i evalueze pe alții: niciunul dintre jurați n-a avut habar ce spunea concurentul — s-au amuzat și au luat de bună explicația acestuia, cum că sunt vorbe din popor! Nu dețin suficientă acrimonie pentru a pune în adevărata lumină acest episod, dar e trist să constați că un întreg trust de presă n-a găsit un cunoscător autentic al umorului național, hai, nu tot, dar care să-i fi citit măcar pe Octavian Sava, Puiu Maximilian, Dan Mihăescu, Grigore Pop, Aurel Storin și, desigur, Ion Pribeagu. Dar să nu exagerăm cu cititul într-o perioadă în care iletrismul (de fapt, literaţia funcţională — functional literacy, pe placul noilor intelectuali) s-a întins ca umbrele înserării pe plaiurile mioritice: măcar să-i fi ascultat recitând din cei amintiți pe Tănase, Stroe și Vasilache, Caragiu, Dem Rădulescu, Florin Piersic, Arșinel etc, etc. Așa că atunci când aceiași jurați, după ce s-au distrat îndelung ascultându-l pe un tinerel de la Chișinău, și-au amintit că despre el „merge vorba” că i-a cam copiat pe niște umoriști ruși, l-au iertat fără multe discuții. (În fond, cum chiar respectivul spunea, ar fi fost 5 glume plagiate din 17 rostite pe scenă, deci nu mare lucru. Dar dacă ar fi fost să respectăm cutuma de la noi, izvorâtă din cazul Kovesi, era vorba nu de 5, ci de vreo 30 la sută, deci plagiatul nu prea putea fi trecut cu vederea, nici în glumă!).

Cam astea au fost gândurile care mi-au trecut prin cap urmărind (cine m-o fi pus?!) finala concursului — național, nu?, de umor. Trăgând linie și adunând, mie nu mi-a plăcut, dar asta nu contează. Dacă, așa cum spun aceiași intelectuali invocați mai devreme, asta e linia acceptată și adoptată de mainstream, n-am decât să mă încolonez, ori să tac. Că doar n-oi fi vreun troll în căutare de nod în papură!

 

 

 

Ai umor? 100.00% voturi 5 stele

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2017:
72293