Sărbătoare

Deși chiar am o treabă urgentă, de câteva zile n-am mai scos mașina din parcarea unde am avut noroc să mă pripășesc. Nu de alta, dar la întoarcere aș fi fost obligat s-o las cine știe unde, la multe străzi distanță de casă, ori poate chiar pe la marginea orașului!

Ăsta e „tributul” pe care-l plătesc, an de an, sărbătorii Sf Parascheva, care aduce la Iași zeci și zeci de mii desarbiasi pelerini. E drept, am ghinionul de a locui la doi pași de principalele obiective turistice ale orașului, dar vine și multă lume! Acum câțiva ani, se vehicula amețitoarea cifra de un milion; acum se mai vorbeste doar de vreo sută cincizeci de mii, dar tot mulți sunt.
Când unui oraș îi adaugi brusc  mai mult de o treime din populația sa obișnuită, nu se poate să nu sufere, mai ales că frământarea ține vreo săptămână, fiindcă de prilejul „Sfintei” se folosesc și „Zilele Iașului” − alt motiv de „acțiuni”, evenimente, concerte și diverse zbânțuieli publice care scot oameni și mașini în stradă. Asta, la doar câteva zile după începerea anului universitar, care și-așa sporește populația cu alte zeci  de mii…
Recitesc ce scriam acum câțiva ani (http://constpaladuta.com/?p=2364) și constat că multe nu s-au schimbat. E drept, primăria caută în fiecare an soluții de a împrăștia „atracțiile” prin cartiere, ba anul ăsta chiar a operat reduceri drastice, astfel că au dispărut sumedenie de momente (în special comerciale), numai că toate astea doar cizelează nițel toată chestia, o modernizează, fac un pas decisiv de la statutul de iarmaroc spre cel de eveniment urban, dar nu rezolvă problemele legate de aglomerație și, mai ales, de trafic.
Tradițional, în zilele astea traficul auto era interzis pe bulevardul din fața mitropoliei. De câțiva ani buni însă, la cererea fostului mitropolit (între timp, promovat patriarh), printre unele măsuri aiuritoare, cum ar fi schimbarea denumirilor − unele, foarte vechi − ale unor străzi cu nume ale unor personaje bisericești (nu de sfinți!), se numără și interzicerea traficului auto pe bulevardul respectiv. Ceea ce permite pelerinilor să stea acolo pe 14 octombrie, dar și vântului să bată nestingherit în restul timpului (desigur, mașinile n-au decât să înconjoare pe străduțele din jur, pe banii și pe nervii șoferilor!). Este adevărat că liniștea care domnește acum le permite și celor din primărie (care-i fix vizavi de mitropolie) să lucreze ori să doarmă mai bine, aidoma hârdaielor cu copăcei exotici puși de fostul primar, în locul teilor fără pic de stil european care se pripășiseră pe-acolo de zeci de ani și reprezentau, probabil, rămășițe ale regimului comunist…

Ehei, ar mai fi atâtea lucruri asemănătoare de spus despre această perioadă care se repetă anual în viața Iașului, că am putea povesti zile în șir. Numai că azi e 15 octombrie, duminică. Mai este o juma’ de zi până se „răcorește” rândul la sfântă, iar sutele de mașini de tot felul cu care au venit pelerinii pleacă. Cei rămași pentru sărbătorile orașului se amestecă apoi cu localnicii și aproape că nu se mai cunoaște că Iașul găzduiește ceva oameni în plus: rămâne să-și ducă zilele așa cum e obișnuit, sufocat de trafic și mereu în goană după soluții, ca jonglerii ăia care învârt farfurii pe niște bețe!

Sărbătoare 100.00% voturi 5 stele

2 Responses to “Sărbătoare”

  • sorin b. spune:

    Eh, articolul asta imi aduce aminte de vremurile bune ale Metropolis-ului, cand scriam cu totii plin de avant poetic despre mirosul de pipi ce plutea de la Mitropolie pana hat, departe, dincolo de Hala, despre mainile pline de jeg ale frigatorilor stradali de mitititei, despre masinile calare una peste alta… Ah, parca am intinerit cu 10 ani!

    acelasi s. b.

  • admin spune:

    Da, domnule, c-asa-i datu’ sortii, sa nu se schimbe nemica in urbe, ci doara in vietile locuitorilor sai – si nu-nspre bine, ci doara in privinta adunarii de ani si de amintiri. Ca si astea s-aduna-n carca omului pana-l cocoseaza d-abinelea si-l tot apleaca-nspre pamantu’ pururea primitor…
    Da’ am si de ce sa ma bucur! Reactia primita fata de nevolnica-mi izbucnire de ofuri soferesti imi arata ca aveti aceeasi patima de a ceti si acelasi nerv civic de a comenta, ceea ce – traduc eu – inseamna ca totul e bine si ca respectivii zece ani au trecut lasand urme decat in buletin.
    Ca si bilant, eu cred ca nu-i chiar rau, drept pentru care promit ca-n urmatoarea decada sa mai scriu cate ceva care sa v-aminteasca de clipele-n care ne ascuteam condeiul pe aspra realitate…
    Semper idem!
    Salutare si bonjur!

Leave a Reply

Zoom
Zoom in Regular Zoom out
Arhive
Cititori în 2018:
153941